Nu-mi intra în suflet, dacă nu vrei să rămâi.

De ce nu suport unii bărbați? Simplu! Au comportamentul fetelor de care ei fug… comportamentul ăla care pur și simplu te irită. Adică… azi te vrea, mâine te dă naibii. Băă, nebunilor?!? De ce vă mai plângeți că femeile sunt așa și așa, dacă inclusiv voi faceți aceleași chestii? Vreți să fiți tratați așa cum meritați? Păăi, e foarte bine să vreți, însă nu ar trebui să uitați că exact ceea ce voi oferiți aia primiți înapoi. Karma lucrează, iar când aveți impresia că totul e sub control în viața voastră… booom! Apare nebuna asta de Karma și își bate joc de voi. Nu apăr femeile, dar nici nu vă plâng de milă.

Am cunoscut fel și fel de bărbați… pe unii vă regret că v-am lăsat să îmi cunoaște-ți sufletul, iar pe alții îmi pare rău că nu v-am oferit șansa să îmi pătrundeți în el. În general, pe noi, femeile, ne atrage exact acea categorie a sexului masculin pe care nu putem să o controlăm sau să îi știm în totalitate sufletul. De aici pornesc și frustrările noastre. Ne atrage ceea ce nu putem controla și stăpâni. De aia suntem numite sexul slab, cel care cedează și cel care încearcă să-i mulțumească pe restul din jur… doar pentru că vrem să vă simțiți în siguranță, noi ajungem să facem compromisuri (vorbesc doar de FEMEI, nu de imitații). Uităm că fericirea noastră e pe primul loc, uităm că nu merităm locul doi, uităm să fim raționale. Femeia când vrea să plece de lângă un bărbat se gândește neîncetat dacă e bine sau nu să facă asta… cântărește fiecare faptă și vorbă, analizează tot ceea ce s-a întâmplat între ei și abia apoi ia o decizie… iar când pleacă… pur și simplu pleacă și nu se mai întoarce niciodată. În schimb, bărbatul pleacă fără să gândească. Pleacă pentru că e prea laș, pentru că vrea mai mult, pentru că el caută fericirea de ocazie, de aia se întoarce la un moment dat. Asta e diferența dintre o femeie și un bărbat. De aia nu o să fim egale niciodată bărbaților.

Suntem slabe doar ca în final să ne arătăm adevărata putere. Femeia învinge totul stând în picioare, ca mai apoi să plângă… să plângă și să se elibereze de tot răul ce l-a purtat o vreme în sufletul ei. Când o femeie plânge, ea de fapt, se purifică și-ș spală otrava care o neliniștea.

a102

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s